Rasfatati la Copaceni

Invitatia Mariei a venit la fix, aveam mare nevoie sa fim rasfatati. Un weekend intreg in care Maria ne-a facut program, ne-a hranit si ne-a plimbat prin satul ei natal, Copaceni, aflat la 30 km de Cluj spre Turda.

Vedeti voi, Maria isi iubeste satul, iubeste natura, mancarea si oamenii. Are o stana la care dorea de multa vreme sa ne invite cu cortul, sa vedem si sa simtim ca ea. Am fost multi cei care am acceptat invitatia fiindca stiam ce bunatati se fac la stana ei. V-am mai povestit eu de Oitele din Copaceni de la care primesc branzeturi bune si carne de miel. E important sa ai incredere in cei care-ti furnizeaza astfel de produse, sa stii ca sunt de buna credinta in tot ce fac. Iar Maria si parintii exact asa sunt. Au reusit cu simplitate si relaxare sa aiba grija timp de doua zile de aproape 30 de oameni (mari si copii).

Ne-au intampinat sambata dimineata cu cafea si urdoici (ati mai auzit aceasta denumire? sunt branzoici cu urda!!!!) pufoase cu umplutura ca un sufleu de branza.
Dupa ce ne-am acomodat unii cu altii am trecut la micul dejun: telemea, cas, urda, iaurt de vaca, silvoita si unt, slanina fiarta cu ceapa, rosii si castraveti, oua de casa fierte, paine de casa.
Surpriza a fost Almete de Copaceni, o crema de branza cu diferite arome (ceapa verde, marar si hrean) preparata de Maria. Etichetele dragute sunt facute de copiii de la scoala din sat ;)

Dupa micul dejun am pornit prin cheile Turenilor. O plimbare de cateva ore, intrerupta de povesti, legende, oprire la izvor ca sa ne reumplem sticlele cu apa ca era tare cald. Pe drum am gasit si mancat fragute.

Ne-am intors la stana unde tatal Mariei ne pregatise un ceaun de miel cu paine de casa si salata de varza. Apoi ne-am odihnit la umbra cateva ore. Eu am profitat de zona nepoluata si mi-am cules musetel.

Spre seara am avut program artistic cu fluierasul din sat. 67 de ani avea domnul si era pasionat de muzica populara.

Intre timp balmosul a fost gata. Servit cu carnati afumati de casa. Credeam ca nu mai am loc de mancare, dar balmosul si-a gasit locul. Cand s-a lasat noaptea s-a apris focul de tabara si apoi eu nu stiu ce s-a mai intamplat, am adormit.

A doua zi la micul dejun mama Mariei ne-a incantat cu cafea si o minunata prajitura cu urda si cacao. Copiii au plecat la ponei, iar noi am lenevit pana la pranz. Stiam deja ce urmeaza: ciorba de salata verde cu mamaliguta cu branza.

Mi-a parut rau cand a venit vremea sa ma intorc la Cluj. M-am pornit numai dupa ce parintii Mariei mi-au promis ca datile viitoare cand ii vizitez ma invata sa gatesc specialitati locale (supa de porc, tocana cu cir, ptirosti un fel de coltunasi cu branza). Asa povestea stanei ramane deschisa... va promit ca veti mai auzi noutati de aici.